Luxatia

Luxatia este un traumatism extrem de grav ce se produce in urma unei rupturi de ligament si a deplasarii capetelor osoase ale unei articulatii, cu pierderea contactului normal dintre acestea.

Avand origine congenitala ori cauzata de o miscare fortata brusca sau de o cadere, respectiv de o lovitura puternica, luxatia apare atunci cand osul deplasat a alunecat intr-o parte ramanand in contact cu al doilea os doar pe o anumita suprafata (luxatie partiala) sau cand desprinderea este completa (luxatie totala).

Din cauza potentialei afectari neurovasculare si a posibilelor leziuni colaterale ce pot aparea in timpul luxatiei, acesta accidentare este considerata ca fiind una dintre cele mai grave afectiuni ortopedice.

Luxatia se produce din cauza unui traumatism violent sau stres mecanic peste limita si poate aparea la copii, adulti, persoane varstnice, insa cel mai des afectati sunt sportivi.

Atunci cand apare la picior (genunchi sau glezna) si este simpla, luxatia poate fi influentata de diversi factori precum calitatea ligamentelor, greutatea corporala sau starea tonusului muscular. Acesti factori influenteaza mai putin aparitia luxatie la nivelul membrelor superioare (luxatiile de umar sau cot), acestea producandu-se in principal datorita unei puternice rasuciri sau lovituri.

Posibilele cauze de aparitie a luxatiei sunt:

Primele simptome ce apar in urma luxatiei sunt prezenta durerii severe, auzirea unei trosnituri, aparitia unei tumefieri ce se accentueaza, neputinta de a misca articulatia si deformarea vizibila.

Luxatia poate fi insotita atat de ruperi de ligamente, leziuni de menisc, fracturi osoase, rupturi de cartilaj, cat si de leziuni foarte grave precum cele neurovasculare.

Deoarece luxatiile se confunda deseori cu entorsele, precizam de la inceput ca diferenta este urmatoarea:

Luxatia este o leziune foarte grava ce are ca efect pierderea contactului dintre suprafetele articulare, ligamentul si capsula articulara se rup, iar oasele ies din cavitate. Datorita durerilor extreme, mobilizarea sau spijinul pe articulatie devin imposibile.

Entorsa este o afectiune care produce doar supraintinderea ligamentelor sau ruptura lor fara ca oasele de care acestea sunt legate sa paraseasca articulatia. Mobilizarea articulatiei este posibila, durerea fiind suportabila in caz de entorsa.

Luxatia este un traumatism extrem de periculos ce trebuie diagnosticat precis pentru a evita posibilele riscuri si sechele ulterioare. 

Atunci cand aveti o luxatie si nu va prezentati urgent la ortopedist, riscati ca motricitatea membrului implicat sa fie grav afectata, uneori ajungandu-se la boli foarte serioase precum artrozele sau mai grav la paralizie sau amputatie!

Diagnosticul si stabilirea tipului de tratament al luxatiei si a posibilelor leziuni asociate se poate realiza numai de catre un doctor ortoped in urma unui examen clinic.

In functie de gravitatea traumatismului, directia de deplasare a membrului si zona, luxatiile pot fi impartite in mai multe tipuri in functie de:

Directie: anterioare, posterioare, mediale, laterale
Complexitate: simple sau mixte
Moment de producere: recente sau vechi (peste 24 ore)
Desprindere: partiala sau totala

Luxatia totala sau completa are loc cand cele doua oase care fac parte din articulatie pierd contactul dintre ele in totalitate. Cele mai frecvente articulatii care sufera luxatii totale sunt cele ale mainilor: umeri, coate, incheieturi.

Luxatia partiala, incompleta sau subluxatia se produce atunci cand contactul dintre cele doua oase este mentinut, se pastreaza mai mult sau mai putin. Cea mai intalnita luxatie partiala este subluxatia soldului.

De precizat este ca luxatia prezinta o mare diversitate de variante sau combinatii ale tipurilor de mai sus, chiar si atunci cand este localizata la aceeasi articulatie.

Luxatia piciorului afecteaza cel mai des glezna, apoi genunchiul si mai rar articulatiile degetelor membrului inferior, putand aparea impreuna cu rupturile totale de ligamente, fisurile si fracturile osoase sau de cartilaj.

In unele cazuri deosebit de grave pot fi afectate vase si nervi importanti, acest fapt putand duce la paralizia sau amputarea piciorului. 

Luxatia la glezna poate aparea la nivelul inferior al tibiei si superior astragalului, traumatismul purtand numele de luxatie tibio-astragaliana. Acesta este cel mai intalnit tip de luxatie la picior.

De cele mai multe ori, luxatia gleznei apare impreuna cu fractura maleolei sau fractura astragaliana. In aproape jumatate din cazuri, luxatia gleznei este deschisa.

Luxatia la genunchi este una dintre cele mai grave luxatii ce are ca simptome definitorii durerea si impotenta mobilitatii. In cazul acestei leziuni se pot enumera doua tipuri de luxatii: simple (anterioare/posterioare, interne/externe) sau mixte (antero-externe, postero-externe).

Cele mai frecvente si periculoase luxatii de genunchi sunt cele "anterioare", urmate imediat de cele "posterioare", ambele avand risc crescut de lezare neurovasculara.

Luxatiile bratului pot surveni la nivelul oricarei articulatii, cele mai frecvente fiind cele ale umarului, cotului sau incheieturii mainii si mai putin cele ale degetelor.

Luxatiile la mana pot afecta diverse articulatii ale acesteia, cele mai frecvente fiind luxatia carpo-metacarpiena,  de obicei completata de fractura bazei metacarpianului I (fractura-luxatie Bennett), luxatia metacarpo-falangiana si luxatia interfalangiana.

Luxatia la umar denumita si luxatie scapulo-humerala se produce atunci cand capul humerusului iese din cavitatea glenoida a omoplatului si este completata de obicei cu intinderi sau rupturi de ligament.

Tratamentul luxatiei difera de la o articulatie la alta, severitatea influentand evident metoda si timpul de vindecare. In unele cazuri de luxatii minore, tipul de recuperare poate fi de doar cateva luni, in timp ce situatiile grave necesita chiar si 1 an de tratament recuperator.

In mod obisnuit, metoda de tratament pentru luxatie consta in reasezarea urgenta a articulatiei in pozitia normala, stabilizarea neurovasculara, apoi imobilizarea in  ghips. Cateodata insa, datorita gravitatii si a leziunilor asociate, acest lucru nu este posibil, in asemenea cazuri trecandu-se la tratament chirurgical.

Luxatiile netratate sau tratate necorespunzator fac ca luxatia sa recidiveze, ligamentele sa devina laxe, cartilajul sa se deterioreze, oasele sa prezinte necroza, situatii ce duc la simptome de instabilitate si durere, respectiv la boli artrozice.

Atunci cand luxatiile anumitor articulatii sunt extrem de violente si provoaca leziuni ale nervilor sau vaselor de sange pacientii pot ajunge la paralizia sau amputarea membrului respectiv.  

In urma luxatiei, pacientul trebuie sa se prezinte de urgenta la ortoped, iar acesta trebuie sa repozitioneze suprafetele oasele inapoi in articulatie pentru a se relua contactul. Acest procedeu poarta denumirea de "reducere" si este primul pas ce trebuie realizat cat mai rapid si concomitent cu restabilirea neurovasculara, imediat dupa luxatie.

Reducerea luxatiei este o operatiune care nu poate fi efectuata decat de catre un medic ortoped, in caz contrar existand riscuri si complicatii grave in viitor.

Imediat dupa reducere si stabilizare neurovasculara, daca nu se opteaza pentru tratament chirurgical, se poate trece la imobilizarea articulatiei cu ghips sau orteza, adica la tratament conservator.

Imobilizarea este o metoda indicata mai ales pentru persoanele vartnice sau cele ce sufera de obezitate morbida si care nu pot recurge la tratament chirurgical.

Cu toate ca tratamentul conservator are efecte benefice in stabilitatea articulatiilor luxate, in cazul copiilor, adolescentilor sau sportivilor imbilizarea este de evitat deoarece poate duce la disfunctii si rigiditate. De aceea, cea mai eficienta forma de tratament este cea chirurgicala.

Daca in urma luxatiei, medicul constata ca ligamente, cartilaje, tendoane, oase s-au muschi sunt grav afectate si ca aceste leziuni pot duce la recidiva, rigiditate si complicatii viitoare sau daca luxatia este deschisa, se impune tratamentul chirurgical artroscopic.

Artroscopia in caz de luxatie este o operatie ce rezolva intr-un mod minim-invaziv leziunile articulare asociate, recuperarea dupa acest tratament chirurgical facandu-se mai rapid si mai eficient, cu reducerea posibilelor riscuri si complicatii.

 

Tratamentul unei luxatii include si fizioterapia, adica expunerea articulatiei lezate la ultrasunete sau curenti dinamici.

Fizioterapia este recomandata pentru diminuarea durerii si inflamatiei si se efectueaza dupa ce primele etape de tratament au fost parcurse si circulatia sanguina incepe sa se reduca la articulatia luxata.

Scopul fizioterapiei este accelerarea procesulului de vindecare prin stimularea circulatiei, respectiv prin concentratarea celulelor reparatorii in zona lezata. 

Exercitiile de recuperare difera de la o situatie la alta, in functie de gravitatea si localizarea luxatiei.  Atunci cand avem de a face cu o luxatie usoara, tratamentul kinetoterapeutic poate incepe mai repede, de obicei cu exercitii de izometrie sau lucrul la scripete.

Kinetoterapia implica la inceput mobilizarea pasiva, adica supunerea articulatiei afectate la exercitii specifice, cu unele restrictii, si are ca scop evitarea rigidizarii, mentinerea tonusului muscular, respectiv recapatarea abilitatii de sustinere si a mobilitatii.

De la caz la caz, medicul ortoped impreuna cu kinetoterapeutul vor indica tipurile de exercitii la aparate, intensitatea acestora si eventuale activitati fizice ce nu implica suprasolicitarea precum inotul, mersul pe jos, ciclismul, etc.

Pentru a minimiza riscurile, in cel mai scurt timp posibil de la luxatie este indicat sa va prezentati la clinica de ortopedie pentru stabilirea diagnosticului exact, reducerea si imobilizarea articulatiei.

Daca in timpul luxatiei au fost vatamate si alte componente ale articulatiei (nervi, vase de sange, cartilaj, oase, tendoane) tratamentul chirurgical nu poate fi amanat. In cazul in care intarziati vizita la medic este foarte probabil sa intervina complicatii imediate sau viitoare.

Luxatia este un traumatism sever ce trebuie tratat corect si in timp util, altfel cresc riscurile de dezvoltare a bolilor artrozice, artritei, oseitei, algoneurodistrofiei, etc. In cazuri extreme, neprezentarea urgenta la ortoped poate duce la paralizie sau amputatie!